Luna a saptea

Ne facem mari, din ce in ce mai mari. Mai ales eu, desi la ultimele masuratori (saptamana trecuta) luasem mai puti de 4 kile si vreo 35 de cm in "talie"... Cuvantul asta, talie, imi pare extrem e amuzant acum, cand arat ca si cum as fi inghitit un balon. Am probleme cu proiectarea in spatiu a propriilor dimensiuni: nu constientizez dimensiunea burtii, asa ca ma lovesc frecvent de usa de la sifonier sau de fereastra, incercand sa trec prin diverse spatii ca alta data :)
Unghiuta e extrem de activ, face tot felul de piruete in burta si, evident, e cel mai activ si mai greu de ignorat atunci cand eu incerc sa ma odihnesc. Ta-su zice ca burta mea se simte ca si cum l-as fi mancat pe Hopa-Mitica. Asta vede el cu ochiul liber uneori, alteori (noaptea) doar simte, cand io imi asez burta pe spatele lui si facem copilul senvis :)
Noua porecla a copilului este Linge-Blide, decretata dupa ce am constatat ca, daca mi-e foame si se aud in preajma zgomote de vase, oale sau cratite, incepe si el sa se agite imediat, cu hotarare. Se linisteste la cateva minute dupa ce mananc.
In rest, disconfortul in crestere cauzat de marirea dimensiunilor si greutate este atenuat simtitor de faptul ca, in sfarsit, nu mai e atat de cumplit de cald. Si de ideea ca mai merg la serviciu doar 3 saptamani :). Imi propusesem sa fiu brava si sa muncesc inclusiv in octombrie, insa stesul si recentele dezamagiri de la job mi-au schimbat brusc planurile. In plus, constat ca nu mai am randamentul si concentrarea de dinainte, in ciuda bunavointei.
Asa ca ne concentram pe chestii mult mai copilaresti, cum ar fi amenajarea camerei lui Unghiuta, cu desene pe pereti de inspiratie Good Homes. Lumea adulta (parintii, de exemplu) ridica sprancenele cu amuzament cand noi povestim despre cum copilul o sa doarma in camera lui, in patul lui from day one. Toti par sa zica "vai de capu' vostru, nici nu stiti ce va asteapta!". In acesta noua lumina, noi ne-am gandit ca toata agitatia de noapte a lui Unghiuta este modul lui clar de a ne spune "Nu, chiar nu voi fi asa cuminte cum sperati!"
Intentionat nu o sa suflu inca nici un cuvant despre nastere si locul unde ea se va intampla. Mai ales pentru ca episodul Giulesti e inca foarte proaspat, iar eu am ales tehnica strutului - daca nu te gandesti / vorbesti despre ceva, inseamna ca nu exista. E lame, dar asa reactionez de obicei la chestiile care ma afecteaza profund. O sa scriu in schimb, despre morfologia fetala de 22 de saptamani. Data viitoare... :)