What keeps me going

Sa stabilim de la inceput un lucru: e minunat sa ajungi "mami". Chiar e! Dar nu despre asta o sa scriu acum, pentru ca mami sau ne-mami, tot un om esti. Pardon, o femeie! Una simpla, cu nevoi simple, care se cam duc la fundu' listei de prioritati cand apare onor domnia sa plodul. Asta stie oricine are un copil, cred, desi io, inainte sa nasc, chiar ma gandeam ca lumea exagereaza. Ca ce-i aia sa nu mai ai timp de nimic?! E doar un copil, nici macar o persoana in adevaratul sens al cuvantului nu se poate numi, imi ziceam. Ce poate sa faca?! Mananca si doarme, nu?! Ei bine, NU e chiar asa.
Booon. In nebunia generala sunt totusi cateva lucruri care imi dau energie si speranta ca, la un moment dat (peste vreo 20 de ani...) lucrurile vor intra in normal. In ordine absolut neordonana, chestiile care mi-au facut foarte bine la cap si la moral in ultima vreme sunt:
1. Ma spal pe dinti cel putin o data pe zi, in fiecare zi.
2. Am reusit sa-mi fac dus apoape in fiecare zi (doua exceptii in 6 saptamani nu prea se pun)
3. Am reusit (dupa aproximativ o luna) sa-mi sterg oja de un rosu-turbat cu care imi impodobisemn degetele de la picioare special pentru a-mi intimpina fiul.
4. Mi-am facut manichiura. O data in 6 saptamani, dar am facut-o!
5. Am iesit intr-o seara in oras, la cina, cu MyBetterHalf, doar noi doi (prospectam carciumi pentru botez, dar ce conteaza?!)
6. Faptul ca ies din casa, cu copil cu tot, aproape zilnic, de cand nu mai e ger
7. Citesc o carte (tot despre copii, dar e o carte!)
8. Cele doua postari de pe "noi3plus" si postarea asta
9. Blugii si bluza pe care mi le-am cumparat
10. Astazi am descoperit cu nestavilita bucurie ca INCAP IN BLUGII DE DINAINTE DE SARCINA!

Just call me MOM

Deci, da. Am nascut! AM UN COPIL!!!!!!! Unghiuta este viu si nevatamat (desi e in mainile mele si ale lu' ta-su de 11 zile, iar de 6 zile e exclusiv in mainile noastre, ca am venit acasa). Deci, da, cezariana. Nu, copilul n-are nimic, niciun sindrom, nicio boala, e super ok. Mama lui e bine si ea, a devenit experta in schimbat scutece (apropo, ma gandesc la un biznis - tre' sa pot face ceva bani din ATATA rahat de bebelus!) si a inceput sa se cam prinda de ce plange copchilu' cand plange. Am lapte, ce bine, copilul e alimentat exclusiv la san. Depresie... hmmmm, am cam facut, dar doar asa, un puiut, alimentat si de oboseala cronica, cred (6 zile in maternitate am dormit maximum 10 ore. Adunate.), dar acum vreau sa cred ca am depasit momentul. Si, da, am avut celebrele "zile cu lacrimi", cand plangi ca proasta degeaba, fara niciun motiv si niciun sens. Acum nu mai plang. Sunt doar obosita.
Dar sunt mai ales recunoscatoare pentru marele DAR pe care l-am capatat. Si pentru domul sot si tata, care s-a purtat exemplar cu nevasta lauza si depresata, iar pentru copil este, cu siguranta THE BEST DAD IN THE WORLD, dupa cum scrie si pe tricoul sau. Si pentru mama, care vine aproape zilnic sa socializeze cu nepotul, sa-i mai calce din hainute si sa ma lase pe mine sa dorm sau sa scot cainele afara. Si pentru socrii, a caror mobilizare materiala si emotionala a fost mai mult decat emotionanta. Si pentru toti cei care ne-au adus daruri sau care doar s-au gandit cu drag la noi!

D Day-1?

Ieri am fost la control. Unghiuta pare hotarat sa se spanzure cu cordonul ombilical (de plictiseala, probabil), asa ca maine mergem din nou. Cu arme si bagaje - pregatiti pentru eventualitatea de a ramane sa croim un buzunaras prin care sa extragem cupilul cu preocupari bizare. Abia ce ma obisnuisem cat de cat cu ideea ca voi naste natural - se pare ca nu mai e tocmai o optiune, intrucat colul e foarte inchis, iar termenul e pe 14. Booon... Nemancata de cateva ore, plimb prin cap doua idei.
1. Ce bine ar fi sa fie maine! Sa-l vad, sa stiu ca e intreg, ca le are pe toate la locul lor, ca n-are niciun sindrom. Sa nu trebuiasca sa ma mai gandesc la perimetrul cranian si la ce inseamna el (frate, cartea lu' domnu' Capraru - o fi ea de temelie - dar pe mine a reusit sa ma nevrozeze, parol), la distanta dintre nu-stiu-ce si nu-stiu-ce, la ce-o face copilu' meu in burta si daca nu cumva acum, chiar in clipa asta, el nu trage din rasputeri de cordonul ala...
2. Daca n-am sa ma descurc...? Adica, stiu ca am mai citit cate o carte sau un blog, chiar si vreo doua forumuri si ca, teoretic, sunt macar mai bine pregatita decat altii (btw: cica o tipa tinerica, prima din grupul ei de prietene care se maritase si ramasese gravida, statea la o cafea cu fetele, povestindu-le despre ultima echo. Si le zicea ea incantata cum doctorul i-a zis ca plodu' din burta tot mesteca ceva in timpul examinarii, probabil un deget sau niste lichid amniotic. "Ghiciti ce mesteca?", zice ea. "Nu stiu, fata, poate gasise vreo guma pe care ai inghitit-o tu mai demult", isi da cu parerea alta. ). Dar, daca n-o sa stiu ce sa fac?! Daca Unghiuta o sa urle in continuu si eu n-o sa fiu in stare sa-l linistesc? Daca n-o sa am lapte? Daca fac depresie? Daca e bolnav? Daca or sa fie complicatii? DACA...? Si tot asa!
D-aia zic, ma duc sa spal vasele, sa intind rufele si sa-mi fac bagajul.
Sigur o sa fie bine!

Zi frumoasa

Am o presimtire ca ar putea fi ultima zi cu vreme superba a acestei toamne. Asa ca imi iau picioarele, burta si cainele la spinare si fug in Carol, dupa prea multe zile de vegetat in casa, timp in care am anchilozat total. E absolut superb. E soare, e lumina blanda a toamnei, sunt copacii atat de colorati, e parfumul inconfundabil care miroase a fum, a caldut, a ceata... Si, mai ales, nu e aproape nimeni in parc! Cred si io, martea, la ora 15, oamenii au alte preocupari...
Inarmata cu noul numar Good Food, ochesc o banca retrasa la soare, leg potaia de ea si ma asez, complet negratios, sa savurez atmosfera si lectura. Dupa primul sfert de ora, mi se face mila de javra plangacioasa, care ar vrea sa amusine, sa scormoneasca si sa vagabondeze si ignor sfaturile (de fapt, somatiile) pe care mi le susurase MyBetterhHalf la telefon si dezleg bestia. Care, evident, sta cuminte exact atat cat sa-mi adoarma atentia. Io citesc, absorbita si poftcioasa, el, la mama naibii, 100 de metri mai incolo, prin boscheti. Il chem, il fluier, il amenint - nimic! Da' nimic! Ma ridic si mai negratios, strang haina, geanta, revista, esarfa si sucul, iau lesa si pornesc, cu un mers sprinten de gasca indopata, dupa primul nascut cu blana... Evident, ii arde de joaca, nu vrea sa vina, tre' sa ma bag prin toti boschetii si sa calc cu indarjire iarba, spre amuzamentul unor pusti care, probabil, chiulesc de la mate... Pana la urma, reusec sa capturez animalul. Urmeaza sa-l leg din nou si sa petrec o ora foarte agreabila in parc, ignorand cu succes scheunatul trist. Concluziile zilei sunt:
1. E greu sa alergi dupa un caine cretin, in ultima zi din saptamana 31 de sarcina.
2. Aia care zic ca sotia tre' sa asculte de barbatul ei, stiu ei ceva...
3. Ce bine ca am fost in parc!

In concediu

Astazi a fost ultima zi de munca. Nu cu mult timp in urma asteptam cu nerabdare sa ajung in acest punct. Acum... ma simt cam ciudat. Am mixed feelings about it, ceva intre "uf, ce bine ca s-a terminat!" si "Asa. Si io, de maine, ce fac?!" Unghiuta a descoperit ca vezica lui mami e o excelenta trambulina si se da cu fundul (cred) de ea intr-o veselie. Going to the bathroom should keep me really busy for a while...
Bottom line: sunt a free mom-to-be. Si, mai ales, sunt a mom-to-be, deci totul va fi bine! :)

Luna a saptea

Ne facem mari, din ce in ce mai mari. Mai ales eu, desi la ultimele masuratori (saptamana trecuta) luasem mai puti de 4 kile si vreo 35 de cm in "talie"... Cuvantul asta, talie, imi pare extrem e amuzant acum, cand arat ca si cum as fi inghitit un balon. Am probleme cu proiectarea in spatiu a propriilor dimensiuni: nu constientizez dimensiunea burtii, asa ca ma lovesc frecvent de usa de la sifonier sau de fereastra, incercand sa trec prin diverse spatii ca alta data :)
Unghiuta e extrem de activ, face tot felul de piruete in burta si, evident, e cel mai activ si mai greu de ignorat atunci cand eu incerc sa ma odihnesc. Ta-su zice ca burta mea se simte ca si cum l-as fi mancat pe Hopa-Mitica. Asta vede el cu ochiul liber uneori, alteori (noaptea) doar simte, cand io imi asez burta pe spatele lui si facem copilul senvis :)
Noua porecla a copilului este Linge-Blide, decretata dupa ce am constatat ca, daca mi-e foame si se aud in preajma zgomote de vase, oale sau cratite, incepe si el sa se agite imediat, cu hotarare. Se linisteste la cateva minute dupa ce mananc.
In rest, disconfortul in crestere cauzat de marirea dimensiunilor si greutate este atenuat simtitor de faptul ca, in sfarsit, nu mai e atat de cumplit de cald. Si de ideea ca mai merg la serviciu doar 3 saptamani :). Imi propusesem sa fiu brava si sa muncesc inclusiv in octombrie, insa stesul si recentele dezamagiri de la job mi-au schimbat brusc planurile. In plus, constat ca nu mai am randamentul si concentrarea de dinainte, in ciuda bunavointei.
Asa ca ne concentram pe chestii mult mai copilaresti, cum ar fi amenajarea camerei lui Unghiuta, cu desene pe pereti de inspiratie Good Homes. Lumea adulta (parintii, de exemplu) ridica sprancenele cu amuzament cand noi povestim despre cum copilul o sa doarma in camera lui, in patul lui from day one. Toti par sa zica "vai de capu' vostru, nici nu stiti ce va asteapta!". In acesta noua lumina, noi ne-am gandit ca toata agitatia de noapte a lui Unghiuta este modul lui clar de a ne spune "Nu, chiar nu voi fi asa cuminte cum sperati!"
Intentionat nu o sa suflu inca nici un cuvant despre nastere si locul unde ea se va intampla. Mai ales pentru ca episodul Giulesti e inca foarte proaspat, iar eu am ales tehnica strutului - daca nu te gandesti / vorbesti despre ceva, inseamna ca nu exista. E lame, dar asa reactionez de obicei la chestiile care ma afecteaza profund. O sa scriu in schimb, despre morfologia fetala de 22 de saptamani. Data viitoare... :)

Unora nu le place jazzul

Aseara am aflat ca fiul meu are gusturi muzicale bune si preferinte pe care si le exprima foarte clar, deja. Dupa ce ne-am tot dat pe youtube, asculatand diverse, am hotarat care e favorita. Fara nici o urma de dubiu, Unghiuta prefera Chan Chan, de la Buena Vista Social Club. De unde stiu asta? Pai, dupa aproximativ 10 secunde de la inceperea piesei, fara exceptie, Unghiuta incepe dansul, indiferent a cata oara punem piesa :)
Iar varianta asta e "cea mai preferata"
http://www.youtube.com/watch?v=UXwLBS3yUkA